Interviu: Generațiile noi taxează tot mai mult derapajele sau abuzurile din industria modei
Chiar dacă poate fi greu de crezut, industria modei este una dintre cele mai poluante din lume. Numărul de articole de îmbrăcăminte produse anual s-a dublat din anul 2000 și a depășit 100 de miliarde pentru prima dată în 2014.
Se estimează că 92 de milioane de tone de deșeuri textile sunt generate anual. În mod șocant, în fiecare secundă, echivalentul unui camion de gunoi de textile este depozitat la gunoi sau incinerat la nivel global. Dacă nu este destul, industria modei generează între 8 și 10% din emisiile de dioxid de carbon și 20% din poluarea apelor la nivel global. În acest context, autoritățile, dar și designerii și consumatorii fac pași, poate nu suficienți de rapizi, spre o modă sustenabilă.
Una dintre metode este refolosirea materialelor și crearea unor produse nou, utilizându-le pe cele vechi. Despre cum se pot pune în practică tehnicile de mending și ce înseamnă ele, cât de deschiși sunt tinerii la astfel de produse, dar întrebări punctuale – „este sigur să port haine de la second hand?”, am vorbit cu Florina Secară și Alexandra Pîrvan, fondatoarele YKO-YKO, platformă românească dedicată modei sustenabile, și organizatoare ale expoziției Mended Threads, A Contemporary Display of Circular Fashion Artistry, ce a avut loc în prima parte a lunii lunie, la Promenada Mall.
Green Report: Ce sunt tehnicile de mending (engl. – reparare, cârpire, remaiere) și cum pot fi ele explicate cât mai pe înțelesul oamenilor?
Florina Secară, Alexandra Pîrvan: Termenul de Mending e folosit, în limba engleză, pentru a exprima tehnica, dar și arta, de a repara un obiect cu scopul de a-l păstra în circuit, uneori cu o valoare mai mare decat cea pe care a avut-o inițial. Fie că vorbim despre reparații făcute manual, sau cu ajutorul mașinii de cusut, tehnici precum Boro sau Sashiko, mending acoperă toate acele modificări, vizibile sau invizibile pe care le faci unui obiect vestimentar, cu scopul de a-i prelungi viața.
Să faci „mending” înseamnă să ai un stil de viață echilibrat, în ton cu ritmul firesc al naturii, în care circularitatea e o prioritate.
Green Report: Este dificil să organizezi o astfel de expoziție, mai ales că ea a adunat peste 25 de ținute unicat realizate de studenți?
Florina Secară, Alexandra Pîrvan: Ca orice eveniment tematic, în special unul inovator, pentru care nu există încă repere în piață, și expoziția noastră Mended Threads a venit cu multe provocări. Am avut avantajul de a avea niște parteneri alături de care am reușit să definim foarte bine obiectivele demersului nostru – UNArte Moda, Promenada Mall (gazda expoziției), Bine Boutique, Environ, Fashion Revolution Romania. Iar atunci când ai o echipa de încredere și știi cu certitudine ce mesaj vrei să transmiți și ce impact vrei să aibă acesta asupra publicului, chestiunile organizatorice se simplifică. Am încercat să folosim cât mai puține obiecte și să lăsăm oamenii și creațiile lor să transmită mesajul. Mai ales că aceștia sunt tineri studenți a căror viziune și energie creatoare merită să fie susținute și promovate cât mai des. Sunt chiar viitorul acela promițător pe care îl tot invocăm.
Cum contribuie expoziția Mended Threads la promovarea conceptului de modă circulară și a sustenabilității în industria textilă?
Florina Secară, Alexandra Pîrvan (foto dreapta): Moda circulară e o abordare durabilă care reduce risipa și impactul asupra mediului. Principiul modei circulare este păstrare materialelor în uz, pentru cât mai mult timp, prin acțiuni de reutilizare, reparare, întreţinere. Colecția Mended Threads are la bază articole textile uzate, donate de Crucea Roșie Română, piese la care oamenii au renunțat, considerându-le deșeuri. Cu ajutorul creativității departamentului UNArte Moda, intenția noastră a fost să dăm o valență artistică practicilor care prelungesc durata de viață a unui material. Intervențiile vizible de mending/ reparație textilă, cele mai multe intenționat exagerate, au pus în lumină însuși conceptul de circularitate, în care valoarea unui obiect poate crește când e restaurat. La fel și unicitatea sa.
Cum se poziționează tinerii români când este vorba de modă sustenabilă, de reutilizare, de reparare a hainelor, mai ales în această eră a fast-fashion-ului care poluează enorm?
Florina Secară, Alexandra Pîrvan: Cuvintele studenților de anul I cu care am colaborat pot fi extrapolate pentru a răspunde acestei întrebări. Generațiile noi taxează tot mai mult derapajele sau abuzurile industriei de fashion, dar vin și cu soluții și competențe care să le reprezinte valorile.
Sustenabilitatea nu se referă doar la modul în care sunt fabricate hainele, ci și la felul în care le utilizăm. O soluție ar fi să cumpărăm produse second hand, vintage, și, nu în ultimul rând, să donăm sau să vindem ceea ce nu mai purtăm.
Conceptul de sustenabilitate este ceva special, acest ciclu al hainelor mă inspiră și îmi oferă curaj să creez în continuare, îmi dă puterea de a da ,,o nouă viață” unui lucru destinat gunoiului. De cele mai multe ori, parcursul unui proiect sustenabil îmi reamintește de lumea din jurul meu, de faptul că mereu ne putem schimba și evolua depășind „eticheta” pusă inițial de ceilalți.
Am întâlnit persoane care refuză hainele SH, spunând că se pot îmbolnăvi dacă poartă astfel de ținute. Sunt hainele SH și cele reparate sigure? Cum sunt fibrele tratate astfel încât să ne asigurăm că ele sunt perfect sigure pentru purtare?
Florina Secară, Alexandra Pîrvan: Hainele second-hand sunt haine pe care oamenii le donează, de cele mai multe ori, în contexte bine organizate. Centrele care colectează aceste haine se asigură, în primul rând, că ele sunt curățate în prealabil de donatori. Ele ajung apoi în magazine în urma mai multor procese. Dincolo de sortarea lor pe baza calității materialelor sau a brandurilor producătoare, cei mai mulți retaileri SH le și igienizează corespunzător, în curățătorii profesionale, care folosesc soluții și programe special destinate fiecărui tip de material. Astfel ca ele să nu prezinte vreun risc pentru cei care le poartă. Ca orice haină din comerț, indicat este, totuși, ca ea să fie igienizată și după achiziție.
Preocuparea pentru sănătate și impactul hainelor asupra acesteia ar trebui să devină un subiect de discuție mai des. Însă nu doar în legătură cu hainele second-hand, ci mai ales în legătură cu hainele fast fashion și ultra-fast fashion. Astfel, am putea înțelege mai ușor de ce este nevoie de transparență pe întreg lanțul de producție, de ce eticheta ar trebui să conțină mai multe informații cu privire la materialele, substanțele pe care le conține respectivul articol vestimentar și impactul acestora asupra sănătății noastre.
Ce alte acțiuni a avut platforma YKO-YKO.ro în cadrul GREEN WEEK 2023 pentru promovarea modei sustenabile?
Florina Secară, Alexandra Pîrvan: Proiectul nostru a promovat atât arta mendingului, cât și abilitățile și tehnicile de coasere, îngrijire și repunere în uz a obiectelor. Aceste aspecte practice, competențele per se, au făcut obiectul unei colaborări cu Adina Casas, artist local care practică, într-o manieră autodidactă, mendingul vizibil, prin tehnici de coasere manuală ca sashiko și boro sau terapia prin coasere intuitivă.
Colaborarea a luat forma unei serii educative în social media, cu resurse și inspirație pentru cei care sunt interesați de mending. Mai mult, magazinul nostru de haine și accesorii pentru un stil de viață mai responsabil, în care am adunat, în timp, branduri-inspirație din moda sustenabilă, a avut un pop-up în Promenada Mall. O alternativă la moda consumabilă din marile lanțuri de magazine.
Care sunt principalele provocări în ceea ce privește reciclarea materialelor textile la nivel global și cum se poate îmbunătăți procentul de 1% reciclat?
Florina Secară, Alexandra Pîrvan: Reciclarea textilă nu este, nicidecum, un proces salvator. Cei care cred că vom ajunge să reciclăm tot ceea ce se produce în prezent sunt extrem de optimiști, chiar idealiști. Trebuie menționat faptul că procentul de 1% haine reciclate se referă la hainele reciclate pentru a fi transformate în alte haine. Procentul de textile reciclate, pentru a fi o sursă de materie primă pentru alte industrii – mobilă, construcții etc – este mai mare. Principalele provocări pentru a crește acest procent ar fi:
cele mai multe haine nu sunt făcute dintr-un singur tip de fibre textile, ci din amestecuri (bumbac-poliester, bumbac-elastan, viscoza-bumbac etc) ceea ce face reciclarea dificilă;
tehnologia necesară pentru reciclarea acestor amestecuri este, în continuare, într-o fază incipientă, este costisitoare și nu este disponibilă tuturor producătorilor;
mai mult, în lipsa unor reglementări clare, prin care brandurile să fie făcute responsabile de ceea ce se întâmplă cu produsele lor și după vânzare (responsabilitatea extinsă a producătorilor) viteza cu care brandurile vor susține procesele de reciclare va fi una scăzută;
reciclarea ca soluție, într-un model de producție liniar, nu circular, este extrem de dificilă. Hainele produse pentru a fi reciclate la finalul vieții (modelul circular de producție) sunt gândite astfel de la faza de design – din ce țesătură sunt făcute, cu ce tip de ață sunt cusute, ce accesorii au (nasturi, fermoare etc) și ce se întâmplă cu ele, cu ce substanțe au fost tratate și cum vor reacționa la reciclare etc.
Poate tranziția industriei modei de la un model liniar la unul circular contribui la reducerea deșeurilor și emisiilor de dioxid de carbon? Va reuși să facă acest lucru suficient de repede?
Florina Secară, Alexandra Pîrvan: Fundația Ellen Macarthur estimează că, în ritmul de acum, industria de fashion ar ajunge să consume în 2050 aproximativ 26% din bugetul de emisii de carbon asociat încălzirii globale sub limita propusă de 2 grade C. Cu siguranță, tranziția de la modelul circular la cel liniar va avea efecte vizibile, însă timpul pe care îl avem la dispoziție este limitat. Dincolo de ceea ce trebuie să facă brandurile, producătorii, guvernele, contează foarte mult și modul în care reacționează consumatorii și măsurile pe care aceștia le iau. Și ne referim aici, în special la reducerea consumului, prelungirea duratei de viață a hainelor pe care le au deja, reparațiile făcute și achiziții cu măsură, din surse cu impact cât mai scăzut asupra mediului.
Care este cea mai mare provocare în acest sens – rezistența industriei sau mentalitatea cumpărătorului?
Florina Secară, Alexandra Pîrvan: Am putea spune că provocarea vine, în special, de la nivelul industriei modei.
Dar dincolo de motivațiile financiare, trebuie avută în vedere dimensiunea uriașă a lanțului de producție și faptul că schimbarea trebuie implementată la fiecare nivel – producția de fibre, producția de haine, comercializare, reciclare (after use). Iar pentru acest lucru este nevoie de timp, resurse, voință și susținere. Rolul consumatorului va fi extraordinar de important, chiar de acum, când există deja branduri care se dezvoltă conform modelului circular și care au nevoie de susținere. Informarea, educarea, transparența vor fi extraordinar de importante în această etapă de tranziție, pentru a schimba și mentalitatea consumatorilor.
Care sunt criteriile pe care le utilizați pentru a selecta brandurile europene prezente în POP-up Shop-ul YKO-YKO în cadrul expoziției?Florina Secară, Alexandra Pîrvan: Filtrele noastre obiective, prin care evaluăm calitățile sustenabile ale brandurile și produselor pe care le aducem pe yko-yko.ro se referă la transparență, proveniența și calitatea materiei prime, certificări și standarde obținute de la organizații independente și criterii etice – practicile de mediu, sociale și culturale, valorile, comunitățile. Se adaugă aici principii de circularitate, strategii de marketing incluzive, dar și stilul – ne concentrăm pe un design atemporal, durabil, pentru ca piesele să poată sta în garderobă o perioadă îndelungată, nu un singur sezon dictat de trenduri efemere.
Cum credeți că poate moda sustenabilă să devină o normă și să fie „always ON” în industria textilă?
Florina Secară, Alexandra Pîrvan: Moda sustenabilă nu se poate dezvolta ca „o colecție specială” pe care brandurile o lansează. Ea trebuie să devină un standard, spre binele nostru, al tuturor. Și nu ne referim doar la aspectul climatic, ci și de sănătate, fericire.
Fie că se întâmplă prin metoda legislativă (obligativitatea respectării unor norme la nivel de industrie), sau autoimpusă (cum sunt și acum branduri care inovează la nivel de design, producție, își reduc impactul asupra mediului, dezvoltă soluții de reciclare etc) consumatorul va trebui să fie și el mult mai atent, mai selectiv și mai aspru cu brandurile care abuzează de terminologia „verde” în lipsa unor dovezi evidente. Legislația, facilitățile acordate, inovația în producție, schimbarea comportamentului de consum, toate au un rol în a face moda sustenabilă nu un sub-capitol al discursului despre modă, ci chiar esența ei.
O altă problemă a industriei modei este exploatarea prin muncă. Cum vă poziționați față de această problemă și cum gestionați problema colaboratorilor în cadrul platformei YKO-YKO?
Florina Secară, Alexandra Pîrvan: Aspectul etic este unul deosebit de important pentru YKO-YKO. Sustenabilitatea în modă nu se poate delimita de factorul social – cine produce hainele pe care le purtăm, în ce condiții. Faptul că este o industrie care se bazează, în continuare, pe forța de muncă umană, dorința brandurilor mari de a scoate pe piață haine tot mai ieftine, toate au dus la nenumărate abuzuri, documentate și în presă, dar și de organizații precum Fashion Revolution, Fair Wear Foundation, Clean Clothes.
Pentru toate brandurile pe care le avem în platformă am urmărit ca acest aspect să nu fie doar „bifat”, ci chiar respectat. Desigur, nu avem autoritatea de a verifica acești producători, dar am ales doar branduri care sunt transparente cu procesele lor de producție și care sunt verificate periodic și de alte organizații independente.
Credeți că noile directive europene, care vizează inclusiv industria modei, vor ajuta la diminuarea risipei și educarea consumatorului?Florina Secară, Alexandra Pîrvan: Conform cifrelor oficiale de la nivelul Uniunii Europene, industria textilă ocupă locul 4 ca impact asupra mediului. Așadar, orice directivă menită să reducă acest nivel este binevenită. Fie că vorbim despre cerințe la nivel de design (creșterea conținutului de fibre reciclate, posibilitatea de reparare, reciclare), sau cele menite să reducă greenwashing-ul, să asigure transparența la nivelul produsului (prin implementarea pașaportului produsului) acestea vor avea, cu siguranță un efect, dacă vor fi și implementate corespunzător (și în timp util) la nivelul țărilor.
Însă industria modei este una globală și soluțiile ar trebui gândite la fel, pentru a genera, cu adevărat o schimbare.
Sursa: GreenReport